Traditii Roamanesti

Poporul Roman, era, in trecut, foarte credincios, numeroase sarbatori traditionale, de multe ori pagane, isi aveau un corespondent in cele religioase. Astfel ca in unele locuri, la mari sarbatori, se mai pastreaza diferite obiceiuri care duc cu gandul la timpurile trecute.

I.A.Candrea, in cartea „Calendarul Babelor” scrie ca, mai ales la tara, se tineau 96 de sarbatori cu data fixa, 34 de sarbatori cu data mobila, cele 52 de duminici din an, 12 vineri din post plus, martea si joia din postul Pastelui. Totalul zilelor in care nu se lucra deloc sau se lucra partial era de 196, ramanand astazi 169 de zile lucratoare.

Ne vom delecta in fiecare zii cu o „veche” traditie.

Ielele

Baba Anghelina – despre iele

Cand era mai tinerica Baba Anghelina mergea la hora, mai sus de carciuma MAT, acolo unde prinsese si ea drag de un baiat. In 1948, avea 16 ani, n-avea timp pentru traditii, ii straluceau viile Dobrogei in ochi si luceferii diminetii.

Intr-o noapte, curata stiuleti de porumb in curte, era toata familia acolo, cu parinti, cu surori si niste vecini sa-i ajute, atunci a aflat Anghelina ca ielele exista. „In noaptea aceea stam cu totii in cerc, curatam la porumb si vorbeam, na, de prin sat, de prin lume. Noptile erau pentru claca pe vremea aceea, pamantul era la oameni, nu fusese bagat in colectiv de comunisti, iar omul isi aducea porumbul in batatura si il curata:cocenii mergeau la soba, boabele la animale. Stateam la claca , vorbeam si dadeam din maini. Langa mine era bietul tata, mai incolo era mama- Dumnezeu sa-i ierte. In dreapta, se insirau ai lu’ Cupes, cu sora-mea, Tudora si cu frate-meu „intalnit” (vitreg) , Stan Cretu. La un moment dat o vad pe biata mama ca ramasese brusc mirata de oarece lucru; era cu gura cascata, imi venea sa rad de ea, parca il vazuse pe Cazacu , nebunul satului, stand la biroul primarului. N-am dat in momentul acela importanta; eu ma gandeam cum sa fug in sat, sa ma intalnesc cu pritenele. Cand am vazut, insa, ochii mamei, am inteles repede ca ceva rau vede ea. Mama avea ochii cu care ma cauta cand spargeam farfurii sau alungam gainile prin batatura- ochi precum cutitul. Pe-atunci nu aveam curent electric. Era luna iesita insa, si am vazut 2 femei la coltul casei. Dra ce femei Doamne, Doamne! erau pana in grinda casei de inalte, le vedeam cu totii si tacusem malc. Stateau, asa, nemiscate, la coltul casei dinspre ulita si se uitau la noi.Erau imbracate in alb din cap pana in picioare. Mama nu putea nici sa vorbeasca, altfel mi-ar fi spus „astea-s ielele!” ; ea le vazu prima. Au stat ele un timp si se uitau la noi cum se uita mama catre un copil, parca cu dragoste. Nu le vedeam privirea ca era noapte, dar m-as fi jurat ca asa se uitau ele la noi! La un moment dat a zis una ceva, dar n-am auzit nimic. Am inteles ce a zis ea numai dupa ce i-a raspuns mama. Mama ii spusese „Curatam la porumb”, vezi bine, aceea ne intrebase ce facem noi acolo. Apoi am inteles ce ne-a zis cealalta „Intrati in casa!” . Eram copil atunci, mi-a fost frica si nu stiu cand am ajuns in pragul casei, si de acolo sub pat. Plangeam si ma impingeam in peretele patului. Tata m-a si injurat, „Taci, ‘tu-ti luceferii matii, ca ramai fara glas!”, mi-a zis el, si m-am speriat mai tare, nu vroiam sa raman fara voce, mai aveam multe de spus la lume. Am tacut si am ascultat. Si, la un moment dat, am auzit cum incuia cineva usa si dupa aceea, o muzica pe deasupra casei, ca de heruvimi. Asa dulce era muzica aceea ca, cred ca era pentru ingeri. Se-auzeau clopotei ca de caruta de iarna si un tanguit frumos de vioara. In noaptea aceea am aflat ca ielele exista. (…) Mie, ielele mi-au mai venit la poarta o data, la putin timp. M-a strigat cineva la poarta, o femeie. Era puterea noptii; nici o femeie nu te striga noaptea in Plopeni. Am stat, am ascultat, m-am uitat dupa perdea, erau 2 femei inalte, „mirese cat casa”, cum le ziceau unii batrani. Nu le-am raspuns, stiam de acum ca daca le raspunzi cand te striga, ramai fara voce. Ielele au fost la noi, la Plopeni si prin Chirnogeni, cat a fost hora satului, pana in ’48-’50. Dupa ce s-a infiintat CAP-ul si au venit comunistii fara religie, au fugit saracele; nu le-a mai vazut nimeni. De-acum, se vor intoarce ele”

Ce se aude din popor

„Voi, ielelor, maiestrelor,

Dusmane oamenilor,

Stapanele vantului,

Ce prin vazduh zburati

Pe iarba calcati

Si pe valuri inecati.”

Cam asa descrie Vasile Alecssandri descrie acste nimfe.

Una din cele mai importante sarbatori arhaice la romani a fost Rosalia, sarbatoarea rozelor; floarea ce reprezinta primavara dar totodata si caracterul trecator al frumusetii si vietii. Ea era dedicata trandafirilor si cultului mortilor. La daco-romani, apoi la romani, Rosalia s-a transformat intr-un ciclu de 9 zile denumite rusalii.  Rusaliile au fost personificate la romani ca niste zane tinere, frumose, zane ale padurilor sau apelor, puse pe sotii sau razbunatoare, denumite Iele.

Pretutindeni s-a cultivat traditia acestor personaje, in mitologia greaca erau cunoscute ca niste fapturi feminine, supranaturale, zeitati ale naturii numite Nimfe (in traducere – femei tinere). Cel mai ades ele erau considerate binevoitoare, aventuriere si foarte iubarete (de aici si termenul mediacal – nimfomana).

Etimologia numelui Iele, este controversata si ipotetica. Lazar Saineanu consideara ca vine de la cuvantul cuman yel care inseamna vant. B.P. Hasdeu crede ca este in legatura cu sanscritul vel-a se misca, sau vela- moarte naprasnica, boala. Alti folcloristi cred ca pentru amintirea lor s-a folosit pronumele personal Ele, care pronuntat popular a devenit Iele.

Povestile despre Iele difera de la zona la zona .. se spune ca daca le privesti in ochi orbesti, sau daca le raspunzi cand te striga ramai fara glas, altii spun ca numai barbatii au de suferit din cauza lor, acestea fermecandu-i cu dansul si fumusetea lor pentru ai atrage in cercul lor si ai slutii.  Ca si provenineta a Ielelor sunt la fel d emulte variante in legendele populare romanesti. Unii zic ca ar fii suflete de femei care au fost vrajite si nu-si mai gasesc linistea, intr- alta versiune ele sunt ficele lui Rusalim-imparat si traiesc in paduri sau campii. Acestea urasc crestinii, pentru ca acestia ca supusi ai tatalui lor, au trecut la crestinism. Se mai spune ca Ielele au fost 3 fete ale lui Alexandru Machedon (Catrina, Zaina si Marina). Ielele sunt fete frumoase transformate in babe urate, sau niste babe urate transformate in fete frumoase, in fata unor greseli fata de Fartat sau Nefartat, care le-a blestemat sa-si schimbe infatisarea drept pedeapsa, pana or chibzuii ei sa le uite. De aici si firea lor capricioasa.

Odata luat de Iele exista 2 modalitati de exorcizare: dansul ritual Calusarii si farmecele, descantecele si vrajile babelor satului, facute cu apa neinceputa, luata intr-un ulcior nou, la anume ceas al zilei, intr-un anume loc.

Am sa scriu un descantec cules de Romulus Vulcanescu in anii ’60:

” Nemilostivelor, relelor, apucatelor, zanatecelor, batranelor, uratelor, raschiratelor, tafnoaselor, scarboaselor. Ce v-a facut de nu v-a placut? De ce l-ati pocit si nenorocit, pe omul iubit? De ce i-ati luat glasul de barbat si glas de femeie i-ati dat? De ce i-ati luat barbatia? Dec ce l-ati nenorocit, in camp inverzit?  Dati-i inapoi tot ce i-ati luat , glasul, barbatia si mandria , c-am sa va bat cu vergeaua de alun nodurat, in padure, in camp inflorit. Si-am sa va toc cu melitorul, cu toporul, cu securea, pana ati pieri si zane na-ti mai fii. Fireati voi sa fiti, de fete batrane, urate si spane, de zana spurcate, de babe-ntarcate, de destrabalate…”

~ de yirenne pe aprilie 9, 2009.