Povesti din Bucuresti

Bucurestiul din documente.

Oras de ses, asezat pe locuri mlastinoase si nesanatoase, fara material de constructie la indemina, pus in calea tuturor relelor, distrus de multe ori de foc si de apa, de cutremure si invazii, bantuit de tot soiul de molime, Bucurestenii s-au refacut, indaratnic si tenace, dupa fiecare nenorocire.

S-au refacut incapatanat si rabdator si au mers nepasator mai departe. In Bucuresti nu exista astazi nici un notabil edificiu de suprafata care sa numere multe secole. Cladirile care depasesc suta de ani sunt putine, daca sunt cu adevarat, luand in considerare ca pana si Biserica de la Curtea Veche, ctitorita la 1559 si considerata cea mai veche din oras, este o contructie relativ noua, inaltata pe locul altora, mai vechi: a fost refacuta dupa marele foc din 1847 si restaurata intr-o forma mai apropiata de cea originara intre 1928 si 1935.

Aceasta a fost soarta celor mai multe dintre Bisericile Bucurestene si, in fapt, a orasului insusi. In Bucuresti, continuitatea a insemnat totdeauna recontructie si rezidire – bucuresteanul isi tot reface, cu staruinta si obstinatie, cadrul familiar de existenta, pentru a se regasi pe sine si pentru a putea fi el insusi intr-un spatiu jalonat de repere vechi.

Limba textelor romanesti vechi este plina de pitoresc. In articolele ce vor urma voi incerca sa redau o serie de termeni rari sau iesiti din uz, diferite obiceiuri, mestesuguri si povesti ramase neschimbate de-a lungul anilor.

~ prin yirenne pe martie 11, 2011.